miercuri, 29 octombrie 2014

HOWL!

      Ai jucat prima repriză a vieții tale. Ești în pauza dintre reprize. Te gândești la un nou plan de contraatac pentru repriza secundă. Totul merge prost. Nu-ți vine nimic în minte. Te gândești unde ai greșit. Ești gata să pierzi cel mai important joc. Nu e nici o calificare. Este un meci decisiv. Ai vrea să îți vină o idee, dar pauza e prea scurtă. Trebuie să intri pe teren. O mulțime de oameni te privesc de acasă. Toți sunt interesați de tine. Doar de tine. De ce? Te huiduie, te aclamează - depinde de situație. Cine sunt ei să nu-ți dea pace? Unde e liniștea? Te gândești ca după partidă să te cazezi la un hotel. Atunci poate fi prea târziu. Pășești încet, ezitant.
-Mai repede!
-Cine-a zis asta?
      Tribune întregi te înjură. Se aruncă în tine cu diverse obiecte. Cum să îi mulțumești pe toți? E greu. Te uiți la adversari cu coada ochiului. Hiene mari, cu tone de mușchi, au pus privirea pe tine. Sunt flămânde și gata să te calce în picioare. Nu le-a fost de ajuns. Ești o pradă ușoară, recunoști în sinea ta. Ai nevoie să te odihnești. Ai nevoie să câștigi. Ai fi avut nevoie de mai mult antrenament: atac și apărare. Nimeni nu a vrut să te ajute. Te-ai antrenat singur. Ai nevoie să gândești. Nu mai e timp. Un fluier scurt și sec anunță începerea sfârșitului. Nu poți da înapoi.

      Înaintezi. Ești luat prin surprindere, dar nimic nu te mai surprinde. Un munte de om intră în tine și te aruncă la doi metri distanță. Te ridici plin de noroi. Aluneci. Îți ștergi fruntea cu mâneca tricoului. Un altul te lovește în coaste cu piciorul și te scuipă. Fără motiv. Simți lovitura din plin. Nu e nici prima, nici ultima. Rămâi paralizat câteva secunde. Un coechipier trece pe lângă tine ca și cum nu te-ar cunoaște.
      Stadionul te înjură. Parcă mai însetat ca înainte. O adunătură de huligani asistă la durerea ta. Le place. Râd. Ce li se pare amuzant? De ce sunt aici? N-au altceva mai bun de făcut?
-Tăceți dracu'!
      Toată viața ai fost bun. Ai vrut să-i ajuți. Asta au speculat la tine. Fiecare a tras în celălalt. Tu ai fost glonțul. Nu a contat nimic, iar când a trebuit să se găsească un vinovat, vina a fost plasată. Tu ai fost vinovat, nu cel care a tras. Te-au folosit ca pe o muniție.

      Simți sânge în gură. Scuipi. Înghiți în sec. Te dezechilibrezi. Ești tăvălit în toate direcțiile. Taurii nu pot fi opriți. Ești ca o mantie roșie, înfierbântată.
      Te răcești deodată. Un fior te străfulgeră în capul pieptului. Lași capul plecat. Privești iarba verde, stropită cu noroi. Te uiți în sus. Nu poți privi cerul. Amețești. Respiri. Înduri. Ți-e sete. Un gust amar îți rămâne în gură. Ai fuma o țigară, dar pauza a trecut de mult. Vrei să le închizi gurile. Îți vine să urli. Te saturi. Te saturi să îi mai accepți pe toți. Fugi. Nu te oprești. Ți s-au înmuiat picioarele. Aleargă! Dă tot din tine. Fără milă. Ei nu au milă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu